VIDEO: Costin GRIGORAȘ
În urmă cu 5 ani, în 18 aprilie 2010, a fost un fel de zi națională a sportului! Aproape o națiune întreagă a fost conectată la data respectivă la meciul de handbal dintre Oltchim și Gyor, decisiv pentru calificarea în finala Ligii Campionilor. Sportul românesc devenise deja sărac din punct de vedere al performanțelor, motiv pentru care o posibilă finală de Champions League la nivel de cluburi părea ceva ireal. Oltchim nu ajunsese încă la formula „galactică” din 2012, când a adunat câteva vedete de prim rang iar lumea se obișnuise deja ca Vâlcea să fie sus, astfel că miza în sine și jocul din 2010 au determinat ca națiunea să „stea pe loc” măcar pentru 90 de minute, pentru a urmări Dream Team-ul.
În fața unei atmosfere de vis în Sala „Traian” din Rm. Vâlcea, care o mai întâlnim în zilele noastre doar la meciurile de handbal din Baia Mare, echipa condusă de pe margine de Radu Voina avea să facă una din cele mai bune partide din istoria handbalului românesc. Cu precădere în repriza a doua, când Vâlcea a reușit să doboare un Gyor la fel de redutabil ca și în anii care au urmat, dar care a avut ghinionul să întâlnească atunci o echipă extrem de motivată, cum din păcate rar ne-a fost darul să mai vedem ulterior așa ceva la o echipă românească. Nici măcar atunci când Vâlcea, teoretic, a avut un lot mult mai bun. Oltchim a câștigat cu 24-20 returul semifinalei cu formația maghiară, iar cu scorul general de 49-45 făcea pasul către prima finală românească de Champions League după o pauză de 21 de ani!
După meci a urmat o bucurie de nedescris, cu rar s-a văzut într-o arenă sportivă, cu șampanie care a curs în valuri și o bătaie spontană cu tort.
CASETA MECIULUI DIN 18 APRILIE 2010
La fix 5 ani distanță după cea mai frumoasă și importantă victorie a unei echipe de club din România în acest secol sunt și multe regrete: Oltchim nu a apucat să câștige Liga Campionilor, nici în acel sezon, nici în anii ce au urmat. De fapt, Vâlcea nici nu s-a mai calificat într-o altă finală, deși a transferat nume mari pentru a-și vedea împlinit și un alt vis, să câștige trofeul. Apoi, câteva din acele fete extraordinare s-au retras. România nu a reușit să găsească un alt cuplu de apărători centrali precum Steluța Luca și Valeria Beșe. România n-a descoperit încă un cuplu de pivoți la fel bine legat, așa cum au fost Oana Manea și Ionela Stanca.
Tot lșa capitolul regrete poate fi trecut și faptul că în Vâlcea n-a mai apărut acea sală Polivalentă de 5.000-6.000 de locuri, promisă de guvernanți. La fiecare joc din LC, Sala „Traian” era mult prea mică pentru cererea de bilete.
„În general, după astfel de momente îți rămân în memorie și părțile neplăcute. Atunci, ne-a luat ceva timp să ne revenim din beția calificării. Astfel, pentru finală, noi ne-am pregătit să jucăm, spre desosebire de Viborg, care s-a pregătit să câștige. Am ajuns însă în acel punct pentru că am construit, construit, construit! În afara istoriei pe care o aveam în spate, proiectul care ne-a dus în finală a fost pus pe picioare în 2006. Nu am ajuns din primul an în finală”, a susținut Nicolae Luca, unul dintre conducătorii Oltchimului.
Interesant este faptul că Vâlcea a atins acea performanță din 2010 cu o formulă de echipă aproape în totalitate românească. Din afară, la echipă erau Pidpalova și Shymkute. Iar Oltchim a pierdut finala în mai 2010 în fața unui Dream Team, din care făceau parte Popovic, Jurack, surorile Lunde, Althaus, Skov, Vărzaru. A fost și momentul în care formația vâlceană a înțeles că trofeul Ligii Campionilor nu poate fi câștiga dacă nu va aduce handbaliste de peste hotare.
„Se împlinesc 5 ani de la acea calificare în finală după un meci cu Gyor, dar și 2 ani de la eșecul tot cu Gyor din semifinale. Un gol care ne-a lipsit la Veszprem a distrus practic echipa. Dacă ne calificam în finala Champions League sunt convins că și acum aveam echipa la Vâlcea. Un gol a condus însă la dispariția acestei formații, care își construise un palmares și o istorie care cu greu vor fi egalate. Chiar dacă acum sunt ambiții și orgolii, e greu ca acestea să dureze 30 de ani„, ne-a declarat și Petre Berbecaru, un conducător de legendă al handbalului românesc, părtaș practic la toată istoria clubului vâlcean. Fostul colaborator al președintelui Ioan Gavrilescu și spre final chiar șef al clubului, Petre Berbecaru susține că una dintre marile greșeli ale ultimilor ani a fost desființarea centrului de copii și juniori, după ce în Vâlcea a fost înființat Centrul Național de Excelență: „Dacă acest centru ar fi existat, poate am fi putut continua activitatea cu cele tinere. Am mai avut un moment greu financiar în 2002, când am rămas fără toate jucătoarele importante, dar am reușit să-l depășim. Le avem pe Manea, Nechita, Meiroșu, care au fost promovate și cu care s-a ajuns până în finala Cupei Cupelor”.
Concluzii despre rivalitatea Oltchim – Gyor
În ultimii 5 ani, Oltchim a avut trei „duble” cu Gyor în semifinalele Ligii Campionilor. Vâlcea a câștigat-o pe prima, iar formația maghiară pe următoarele două. „Rivalitatea Oltchim – Gyor a fost poate cel mai bun exemplu de fair-play. În teren au fost orgolii mari, dar în afară a fost mereu respect reciproc. În momentul în care eram la tragerile la soți, cea mai bună armonie era între cele două conduceri. Cele mai bune cazări le aveam de fiecare dată în Ungaria. De câte ori au venit fanii maghiari la Vâlcea, ori noi am fost la Gyor sau Veszprem, nu au fost niciodată probleme”, a precizat Nicolae Luca.
Au trecut 5 ani de la calificarea Oltchimului în finala Champions League. Câți ani vor mai trece pentru ca o echipă românească să ajungă din nou acolo? Toate speranțele se leagă tot de handbalul feminin, unde teoretic sunt și cele mai bune investiții din sportul românesc.
Oficialii echipei vâlcene nu au oferit un răspuns din punct de vedere al duratei, ci au specificiat de ce ar avea nevoie o echipă românească pentru a evolua cu trofeul pe masă într-un Final 4, noua formulă de încheiere a Ligii Campionilor. „Nimănui să nu-i treacă prin cap că poate juca finala Champions League dacă nu are un buget de minimum 4 milioane, bani necesari pentru salarii și taxele aferente, pregătire, echipamente, medicamentație, staff puternic și tot ce presupune o deplasare. Gyor, Buducnost, Vardar chiar și Larvik au acest buget”, a concluzionat Nicolae Luca.
HCM Baia Mare și CSM București sunt cele două formații care și-au propus să ajungă în turneul Final 4 al Ligii Campionilor în acceastă perioadă de timp.
Știați că avem o pagină de Facebook dedicată handbalului?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER